Poveşti din litere dintr-o mică cercetare de vacanţă

Dacă v-aţi hotărî să faceţi o vizită facultăţilor româneşti din secolul XIX, l-aţi găsi pe Titu Maiorescu de la cinci la şase seara, ţinând cursuri de logică. Haşdeu, din nefericire apărea la Universitatea Bucureşti de două sau de trei ori pe an, Odobescu ceva mai des.

Dimineaţa devreme erau cursuri de latină şi greacă. Studenţimea română se declina numai la masculin având în vedere că pe la 1885 dacă erau trei-patru studente în toată Universitatea. Azi, la Litere, raportul e invers. “Nu era dorinţă mai legitimă pentru un tânăr roman decât dorinţa de a-şi desăvârşi studiile în străinatate”. Nimic nou aici. “Pe vremea aceea profesorii nu făceau discuţii cu studenţii, ci rosteau de pe catedră expuneri nesfârşite pe care era foarte greu să le înregistreze cineva în mod metodic.

“ Aici s-a mai schimbat totuşi ceva. Ce nu s-a schimbat însă (şi face tristă mintea să ştie ) din 1885 până acuma e pofta de lectură a studentului roman şi dispoziţiile lui stranii pentru furtişag şi tâlhărie în încintele bibliotecilor. Tot în perioada despre care vorbim, se deschisese Fundaţia Carol, cu mare tam-tam, vizavi de palatul regal, care era, de fapt, o bibliotecă. Azi BCU. La nici două săptămâni încep să lipsească pagini şi chiar capitole întregi din colecţia Măriei Sale. Sunt la mare căutare cărţile de Drept. Cu jumătate din manualul de drept al unui oarecare Demangeat fugiseră studenţii români pe sub sacou să se bucure acasă de profunzimile absconse ale legilor romane care aveau probabil sens numai în atmosfera destinsă a mansardelor şi internatelor. Se fura  şi atunci. Nu suntem cu nimic mai deosebiţi, vai, cu nimic mai originali. Doar ceva mai calificaţi, aparent cu un mai mare orizont cultural. Căci poţi să cunoşti omul şi după ce fură. De pildă din Biblioteca de la Litere lipsesc dialoguri din Platon, introduceri la Poetica aristotelică, drame întregi din Lope de Vega. E ceva totuşi. Dacă s-ar fi furat Mihail Drumeş, atunci ar fi fost cu totul îngrijorător. Pe-atunci BCU-ul, care după cum am spus era încă Fundaţie avea un program mai puţin zgârcit ca acuma. Cea mai aglomerată perioadă a zilei era 8-10 seara. Din când în când regele trecea strada şi venea pe neaşteptate în sala de lectură să vadă ce fac tinerii neamului. Ce straniu ar fi să mă duc azi la BCU şi să-mi zică cineva “Regele e peste drum şi te vede”. Azi te văd numai supraveghetorii şi nici eu nu dau întodeauna semne c-ar vrea să te vadă.

Gasiti informatii mai detaliate in Memoriile lui Motru. Un individ. De-acolo sunt si citatele.

No comments:

Post a Comment